Chiara Ferragni
on issues

Unde greșește Vogue în scandalul “Blogosfera”?

Mi-am petrecut dimineața asta uitându-mă la câteva show-uri de la Paris, căutând lucruri care să îmi placă și tot zicând: măcar e funny. Măcar e o idee. Măcar are ceva. Găsind scuze, cum ar veni, pentru lipsa acută de creativitate și de noutate de pe podiumuri.

Asta este deja o poveste veche. Nu ar fi prima oară când s-ar spune că niște designeri obligați să vină cu minimum șase colecții pe an nu au cum să fie la fel de creativi cum ar fi în alte condiții. Evident că nu se poate, iar cerința asta a noastră, a celor care consumăm modă la nivel pur vizual, fără să și investim în industrie, este exagerată. Vrem, cum ar veni, să zicem wow! de câteva ori pe an, într-o răsuflare colectivă care să salveze singură Moda de la moarte.

Factorul acesta wow! este fix cel care generează conflicte în industrie azi. Dacă nu te-ai pus la curent încă, e în desfășurare un aprig război între editorii Vogue și influencerii din online. Patru persoane din establishment au comentat, după show-urile de la Milano, pe tema bloggerilor – Sally Singer, creative digital director la Vogue, a vorbit despre hainele făcute anume pentru a fi purtate de staruri de street style, “haine care opresc traficul. (Notă către bloggerii care se schimbă din cap până în picioare la fiecare oră, în ținute pe care sunt plătiți să le poarte: opriți-vă. Găsiți un alt business. Voi anunțați moartea stilului.)” Sarah Mower, chief critic, i-a ținut hangul într-un fel care nu îi face cinste. “Deci, da, partea cu bloggingul profesionist este (…) oribilă și mai ales patetică pentru aceste fete, când privești de câte ori disperatele se învârt în fața show-urilor, în trafic, riscând chiar accidente în speranța de a fi fotografiate.” Ouch!

Nicole Phelps a continuat ideea. “E deranjant și să vezi atâtea brand-uri participând.” Și Alessandra Codinha a încheiat apoteotic. “Mai degrabă decât o celebrare a vreunui stil adevărat, acum totul se rezumă la a apărea, arătând ridicol, pozând, foindu-te în scaun în timp ce îți verifici feed-urile de social media, fugind, schimbându-te, repetând același proces.”

Povestea asta e foarte urâtă. Și e și nedreaptă. Mai ales când o vezi pe Suzy Menkes pupându-se nonstop cu Kim Kardashian. Nu sunt prima care să vadă evidențele aici. Da, există tone de bloggeri sau influenceri online care și-au construit cariere începând la ușa de la Grand Palais. La fel cum există editori care au început, și ei, de jos. Da, există influenceri al căror singur atu îl constituie o mână de piese țipătoare purtate în feluri ridicole. La fel cum există și editori despre care se poate spune același lucru. În același timp, industria asta pe care o vrem wow de fiecare dată se bazează în mare parte, în acest moment, chiar pe aceste full look-uri purtate în cel mai ridicol chip, ca să vândă și ca să existe. Prezentarea plătită a unor brand-uri este acel lucru din care trăiește atât media tradițională, cât și blogosfera. Iar atitudinea colectivă a establishment-ului, reprezentat aici de Vogue, este rușinoasă mai ales când bloggerii sunt nelipsiți din paginile revistelor sau de pe generoasele spații găzduite de acestea pe internet.

Bloggerii, cu relele și cu bunele lor, au avut niște momente. Au adus moda mai aproape de restul lumii, au făcut-o accesibilă și inteligibilă, au promovat-o, fiecare cum s-a priceput mai bine. Au creat alte staruri în materie de design și au aruncat în uitare casele care nu au ținut pasul cu consumul lor rapace de noutate. Ne-au învățat pe noi, cei din media tradițională, cum să ne mișcăm în online și ne-au forțat să adoptăm, vrând-nevrând, viteza cu care se mișcă azi moda. Au introdus o oarecare diversitate în termeni de body image sau culoare a pielii (și asta e foarte important). Au interogat chiar rațiunile de a exista ale unor case/trenduri/haine – bine, de partea aceasta s-au ocupat doar cei care demonstrează deja de ani că au ceva de spus și că nu se pricep doar la a poza simpatic pe străzile din Paris. Ne-au făcut dependenți de wow! și ne-au obișnuit să îl așteptăm de la fiecare prezentare. Și au început să deranjeze fix când au început să dirijeze bugetele destinate de obicei printului către online.

Asta nu poate să fie ok. Sau drept. În primul rând, pentru că loc e pentru toți, iar competiția nu face altceva decât să ne facă pe toți mai buni. Și, apoi, pentru că, sinceră să fiu, influencerii aceștia sunt responsabili, oricât de calculate ar fi ținutele lor, de factorul wow! Și factorul acesta nu ține doar de dorința noastră colectivă de a vedea circ în modă. Ci de încurajarea unui fel de a fi în care totul e permis și recomandabil și în care exprimarea e obligatorie. Și asta e wow!, chit că nu e de fiecare dată sincer.

Foto: Chiara Ferragni, de Phil Oh, pentru Vogue. Ce ironie!

1 Comment

  1. Cristina Turnagiu Dragna says on October 2, 2016

    Un punct de vedere pertinent, documentat si curajos! Felicitari Ioana! C.

Comments are closed.