on issues

Tu ce vrei să te faci când vei fi mare?

Se tot discută zilele astea despre un studiu, Alice în Țara Manualelor, care adună laolaltă informații despre ce învață copiii din România la școală. Coordonat de Cosima Rughiniș, Laura Grunberg și Raluca Popescu și scris de Nouella Gabriela Ghinea, Iulian Oană, Bogdan Osiceanu, Maria Stoicescu, Laura Scarlat, Adela Sevastre, Elisabeta Toma, Ioana Vasile și Vlad Voicu, studiul trece printr-o mulțime de manuale școlare după care se predă, în 2015, în România. Și ajunge la câteva concluzii interesante.

Printre ele, este ușor să te izbească felul în care sunt prezentate personajele feminine. În timp ce parcurgeam studiul (care e de găsit online aici și care ar trebui să fie lectură obligatorie pentru cei care au copii de vârstă școlară) m-am trezit exclamând de câteva ori bune „Măiculiță!”, și nu doar pentru că cele mai multe femei portretizate în aceste manuale sunt mame.

Pe scurt, ca să redau doar câteva din rezultatele studiului în ce privește aspectul ăsta, trebuie să vă spun că cei mici învață la școală că femeile sunt, cum spuneam, primordial mame. Ca mame ce sunt, ele sunt portretizate drept bune bucătărese – „mama Celinei coace cornuri”; „mama lui prepară bucate alese”; „mama îl cheamă la masă”; „mama are cornuri”; „mama coace o tartă cu ciocolată”. Atunci când nu gătesc sau nu se ocupă de îngrijirea plantelor ornamentale (știe toată lumea că femeile adoră să facă asta, iar acum o știu chiar și copiii, care le văd pe femei udând plante mai mult decât făcând orice altceva), femeile au și meserii.

Și din punctul acesta de vedere, observă autorii studiului, femeile se încadrează în niște stereotipuri vechi de câteva secole. Adică nu au, cum ai crede și cum se întâmplă în lumea reală, meserii diverse, ci sunt mai degrabă învățătoare. Uneori bibliotecare, doctorițe sau surori medicale. Asta prin comparație cu bărbații, care pot fi orice – dar mai cu seamă piloți, militari, directori sau tot felul de alte profesii și ocupații încărcate fie de eroism, fie de autoritate.

Când vine vorba despre femeile tinere – fete, adică – ele sunt prezentate în același ton. Sunt cuminți și supuse, uneori cicălitoare, iar în cazul singular în care o fată se află într-o postură de autoritate – este responsabila clasei – ea e emoționată și măcinată de îndoieli cu privire la responsabilitățile care o împovărează. Încă mai interesant, fetele tinere sunt prezentate mereu diminutivat, drept „fetițe”.

Iar despre toate aceste personaje feminine lucrul cel mai relevant care se poate spune este că sunt frumoase – o trăsătură esențială, asociată, în majoritatea manualelor, cu tinerețea. Există un singur exemplu care menționează că o femeie este frumoasă, deși este bătrână.
Și, că tot a venit vorba despre femei în vârstă, acestea sunt predominant bunici cu șorțuri la brâu, care torc lână, trăind, deci, în trecut. Și în interior, pentru că bunicii sunt reprezentați întotdeauna în spațiul propriilor case, unde primesc vizitele familiei.

Dincolo de felul în care portretizează femeile, manualele de azi evită diversitatea sub aproape orice formă. Sunt extrem de rare aparițiile copiilor de alte etnii, cu alte forme (supraponderali, de exemplu) sau cu mici deficiențe de sănătate (de exemplu, doar bunicii poartă ochelari).

Ei, și în aceste condiții, ce este de făcut? Atunci când manualele școlare au ajuns pe băncile copiilor, anul acesta, abia la începutul celui de-al doilea semestru, ar trebui mai degrabă să ne bucurăm că ei nu au avut tot timpul din lume să parcurgă mizeriile (nu spun asta cu ușurință) concepute de autorii manualelor (în mare parte femei, ca să subliniem și asta)?
Sau ce?

3 Comments

  1. Virginia Mandachi says on August 1, 2015

    Am crescut cu stereotipuri si poate am invatat sa le iubesc, dar tot imi leg amintirile frumoase de mama care gateste bine si imi pune ordine in haine, danseaza cand face curat si nu vorbeste acasa despre munca. Da, responsabilitatea de a fi femeia puternica din casa e uneori apasatoare, dar nu ma face sa imi doresc sa fiu mai independenta, rebela sau cosmopolitana. Imi place sa le fiu utila oamenilor pe care ii iubesc. Femeile sunt diferite si indiferent de stereotipuri, oamenii deseori isi umplu propria forma si isi gasesc drumul! Ce lipseste in educatie e jocul,diversitatea si creativitatea! Poate si un pic de toleranta pentru libertatea de expesie, dar inca am indredere in umanitate, suntem pe drumul cel bun.

  2. Păi și tu ce zici? Că toate am crescut cu stereotipurile astea. Este ok să crească și copiii noștri învățând din manuale că femeile sunt în special mame și “purtătoare de grijă”? Singura mea teamă e că, văzând doar această variantă (oricum nerealistă), nu vor ști că pot mai mult. Nu că ar fi ceva în neregulă cu opțiunile fiecărei femei.

  3. Simona says on August 6, 2015

    Baieteii aceia mici si draguti cuibariti in fusta mamei devin acei soti care asteapta sa le pui masa cand tu ai ajuns in acelasi timp cu ei de la serviciu sau poate chiar mai tarziu….si tot ei devin acei tati neimplicati in cresterea copiiilor pt motivul ca mama trebuie sa ingrijeasca odraslele…si am atatea exemple in randul celor f f tineri

Comments are closed.