on interests

Imaculatura: personal, sentimental, terapeutic

Anca și Irina de la Imaculatura sunt două femei pe care le-am cunoscut în împrejurări bizare, dar care mi-au trezit dintotdeauna un interes aparte – poate pentru că proiectul lor rămâne, în mod constant, unul dintre cele mai cool din zona românească de design. Și aici „cool“ e un eufemism. Nu aș ști să spun de ce, dar „piesele“, obiectele pe care le gândesc ele, care sunt când haine, când bijuterii, când mici lucruri care scapă unei definiri clasice, mă interesează, mă provoacă. Mă fac să mă mai uit încă o dată.

Evident, din acest motiv am decis la un moment dat că vreau să stau de vorbă cu ele, așa că le-am scris și le-am cerut să răspundă unui set de câteva întrebări despre ceea ce fac – la vremea aceea, se întâmpla să fie Île Flottante, încă un proiect fain despre care aflați câte ceva mai jos. Răspunsurile lor au venit după aproximativ un an, în cel mai neașteptat fel posibil – scrise de mână pe șervețelele de hârtie cuibărite într-un alt obiect conceput și realizat de ele: suportul din piele Cry Me A River, din seria Pasiòn por la naciòn. Deci, după vreme îndelungată, fără editări, iată ce am avut de întrebat și ce au avut ele de zis.

a-lump-in-the-throat_2-imaculatura

A Question: Mi se pare interesant că voi vă definiți ca un duo care face un proiect de design versus un duo de designeri sau de persoane care fac design de modă – cumva este evident de ce, dar aș vrea să îmi explicați voi mai bine despre ce este vorba. Apoi, folosește la ceva să te încadrezi complet într-o, să ii zicem, breaslă? Mă gândesc că, fără să vă asumați apartenența la o astfel de breaslă, munca voastră poate să pară dincolo de sistem, ceea ce poate să fie bine sau nu. Cum stau lucrurile?
Imaculatura: De fapt, nu ne-am definit în nici un fel la început. Ideile au venit organic și am amestecat pe parcurs textil cu metal și piele. Am făcut haine, obiecte și bijuterii fără să ne propunem fix asta. Ideea dictează materialul.
Poate că inconsecvența în a urmări un singur mediu îl face să te „scuipe“ afară, să te refuze; însă multidisciplinaritatea nu mai e un lucru așa nou. Și asta o demonstrează expoziția la care tocmai am participat în cadrul Vienna Design Week și care are că temă fuziunea între medii: „Design overriding art and vice-versa“.

A Question: Fiecare dintre proiectele voastre a plecat de la anumite conexiuni – mie îmi par nostalgice cumva, vă rog să îmi ziceți voi dacă e așa. Care sunt mecanismele, resorturile care fac ca aceste asocieri să se întâmple? Cum vă gândiți voi la lucruri?
Imaculatura: Imaculatura este un proiect personal, sentimental și terapeutic.

mar-adentro_1-imaculatura

A Question: Apoi, cum transformați ideile acelea în obiecte? De unde vine decizia de a face un anumit tip de obiect? Sau chiar un singur obiect?
Imaculatura: Ideea dictează materialul și numele seriei. Ceea ce inițial era o limitare financiară, a evoluat în principiu: haine în serii mici, haine invizibile, un p̶r̶o̶i̶e̶t̶c̶ proiect cu un singur obiect, o insulă cu patru bijuterii. LESS IS MORE.

A Question: În spatele obiectelor pe care le creați se află o mulțime de referințe culturale. Asta pe lângă poveștile intime. Cu ce asociază mai degrabă oamenii care poartă Imaculatura obiectele pe care le faceți voi? Cu ce rezonează?
Imaculatura: Li se pare așa:
– cool și amuzant,
– încărcat emoțional,
– personal,
– mai mult decât design.

sisyphus_1-imaculatura

A Question: De unde a pornit toată povestea Île flottante? Cum s-a transformat ideea pe măsură ce lucrați la ea? Cum ați ajuns la acest nume?
Imaculatura: Île flottante a pornit de la inelul verighetă Sisif. Mie îmi plac foarte mult verighetele clasice (Anca) și într-un context în care multe relații din jurul meu păreau că eșuează, mi-a venit ideea asta. De la premiza că iubirea e muncă permanentă iar bolovanul ăla se va rostogoli mereu înapoi.
A fost inelul, apoi cerceii („mar adentro“ forță interioară pentru introverți), brățara și lanțul. Când s-au legat unele de altele, mi-a venit citatul ăsta în minte: „No man is an island“; că par să ne despartă conflictele, izolarea, banii și tot ele par să ne lege. Și de aici a venit „Île flottante“, un desert, asociere light, „the comic relief“ de la sfârșit. Ca să dezarmeze gravitatea temelor.

A Question:
Piesele făcute de voi sunt în același timp ironice și denotă vulnerabilitate. Sau, mă rog, vorbesc cu o sinceritate pe care eu o asociez cu vulnerabilitatea. Ce ați vrea voi să transmită ele?
Imaculatura: Realitate: una personală, intimă, necosmetizată.

work-is-gold_2-imaculatura

A Question: Așa cum există clișeul ăla cu „femeile care poartă piesele mele sunt independente, puternice…“, cum ați defini voi femeile care vă poartă piesele?
Imaculatura: Curajoase și cu umor.

A Question: Și atunci, ce spun piesele astea din start, încă de când au fost concepute, despre femei? Dar despre voi două?
Imaculatura: Este o întrebare d̶i̶f dificilă la care nu știm ce să răspundem. Poate ar fi mai relevantă o analiză din exterior.

A Question:
Că a venit vorba despre voi, cum funcționează astăzi această colaborare?
Imaculatura: Funcționăm de mai bine de 4 ani. Cum ne întrebi de ASTĂZI, colaborarea a avut un an în care dragostea, boala și alte proiecte profesionale ne-au încetinit activitatea. De viitor, numai de bine.

Foto: Imaculatura, A Question