on women

How to be a woman?

comments 2

Este o replică celebră dintr-un film pe care mi-am imaginat-o de multe ori spusă de o femeie. Îi aparține lui Jack Nicholson și sună cam așa: „You want the truth? You can’t handle the truth!“ cu crazy eyes și salivă în vânt, la un nivel al decibelilor care îți zbârlește un pic părul. M-am gândit cum ar arăta Meryl Streep urlând asta. Sau, mai recent, Hillary Clinton, căreia oricum i se reproșează că țipă de fiecare dată când deschide gura. Și, chiar ieri, mi-am imaginat cum ar fi să spună Caitlin Moran chestia asta. Pe același ton.

Caitlin Moran este o jurnalistă celebră în Marea Britanie, premiată și toate cele, care, la un moment dat, a scris How To Be a Woman. Nu știu despre Moran să obișnuiască să țipe prea tare, dar mi-a venit în minte scena de mai sus pentru că, în vreme ce citeam ultimele pagini ale cărții ăsteia (pe care e musai să o citești, eu o am de la Okian), tăvălindu-mă de râs, m-a lovit o revelație – aceea că femeia asta chiar a reușit să spună adevărul despre cum e să fii femeie și a făcut-o în cel mai eficient fel cu putință. Făcând haz de necaz.

Vei deduce, desigur, din folosirea cuvântului necaz, că Moran este o feministă – și este. Cartea ei vorbește, deci, despre o grămadă de lucruri cu care ne confruntăm sau pe care suntem nevoite să le facem doar pentru că suntem femei. Dintr-o perspectivă foarte personală (adică cea a vieții ei), Moran povestește cum se simte feminitatea, de la primul fir de păr care îți crește pe corp până la felul în care te gândești la o primă It bag pe care crezi că trebuie să o cumperi, de la menstruație până la modul în care începi să flirtezi și ce îți trece prin cap despre asta. De la produsele pe care le folosim ca să devenim normale, adică acceptabile în fața lumii (a se citi orice, de la aparate de ras până la Botox) și până la felul în care se simte o naștere. Sau un avort. Feminitatea aia care nu e diafană și nu vine mereu la pachet cu imprimeuri florale sau cu o voce stinsă.

Ei, Moran ia toate situațiile astea de viață și le despică și le istorisește până când stoarce din ele orice urmă de convenție și le reduce la ceea ce sunt – unele, prejudecăți absurde care ne costă nervi, timp și bani. Altele, episoade traumatizante care arată că nu prea poți să câștigi, ca femeie, dacă nu pierzi un pic înainte.

Una peste alta, însă, How To Be a Woman e o carte amuzantă. Una care spune adevăruri pe care noi toate le-am gândit la un moment dat, dar cărora nu le-am dat glas (decât dacă am ajuns atât de sătule de ele încât le-am strigat, fără să fim considerate cool când facem asta, așa, ca Jack Nicholson în scena de care îți ziceam). Am și niște mostre care să întărească ideea asta că adevărurile de acest fel își fac mai bine treaba dacă sunt tratate cu umor.

„And it is hair that has the most money, and attention, spent on it. Hair in the wrong places: legs, underarms, upper lip, chin, arms, nipples, cheeks, and across the sundry contours of your pelvis. Against this hair, lifelong wars of attrition are waged. It informs the ebb and the flow of day-to-day life – the scheduling of events. Sometimes, the entire course of a woman’s life.“

„Because for all that people have tried to abuse it and disown it, feminism is still the word we need(…) That Girl Power has been the sole rival to the word feminism in the last 50 years is a cause of much sorrow on behalf of women. After all, P. Diddy has had four different names, and he’ just one man.“

Și un pasaj care mi-a plăcut mult.

„It’s difficult to see the glass ceiling because it’s made of glass. Virtually invisible. What we need is for more birds to fly above it, and shit all over it, so we can see it properly.“

Deci, dacă ai chef să afli de la o femeie cât de bine și cât de greu e să fii femeie, îi găsești cartea aici.

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.