on people

Dior, Raf Simons și cine altcineva?

Nu mi-am dorit foarte tare să văd documentarul Dior and I din vreun sentiment deosebit de smerenie în fața casei Dior. Sigur, înțeleg despre ce este vorba, îi cunosc istoria atât cât o poate ști un om care nu a făcut vreo obsesie, dar, dacă aș fi trăit în 1947, când domnul Dior le întorcea pe femei la „feminitate“ și la corsete, probabil că aș fi fost de partea cealaltă a modei, uitându-mă un pic strâmb la „femeile flori“.

L-am văzut pentru că mă agită foarte tare ce face Raf Simons, unul dintre designerii ăia care par să înțeleagă foarte bine cum stă treaba cu prezentul, cu referințele, cu femeile moderne și cu ceea ce își doresc ele. Voiam să văd cum belgianul perceput drept minimalist, care m-a făcut să plâng (la propriu) cu ultima lui prezentare pentru Jil Sander, a ajuns, în două luni, să pună cap la cap o colecție de couture pentru o casă venerabilă și oprită în timp, care nu apucase să își regăsească suflul după scandalul Galliano.

Raf-Simons

Așa că m-am uitat la documentarul realizat de Frederic Tcheng (care a produs și Valentino: The Last Emperor și a co-regizat Diana Vreeland: The Eye Has To Travel) cu ochii larg deschiși. Și uite ce am văzut.

Un film care încearcă să arate presiunea care apare când deadline-ul bate violent la ușă și când designerul nou uns drept Dumnezeu nu știe foarte clar cum funcționează un atelier de couture. Bonus aici pentru Florence Chehet și Monique Bailly, conducătoarele celor două ateliere, pe care mi-aș fi dorit să le urmăresc un pic mai mult în exercițiul funcțiunii, în vreme ce încearcă să transforme niște idei vagi în realități.

Dior-Fall-2012-Couture-details

Un designer care încearcă din toate puterile să fie amabil și firesc, fără să reușească neapărat, în vreme ce este bântuit de fantoma domnului Dior (în forma unui voiceover un pic prea prezent), de presiunile șefilor, de necunoașterea limbii franceze și de mici conflicte cu angajații. Un om care nu își găsește locul, dar care știe clar că va trebui să livreze.

Dior-Fall-2012-Couture-1

Un film care arată, chiar și parțial, cum sunt făcute lucrurile, cum se naște o colecție, cum se lovește creativitatea de exigențele realității, atunci când visele de pe hârtie nu pot fi neapărat transpuse cu ața și acul în haine. Asta e bine.

Dior-Fall-2012-Couture-3

Și, în cele din urmă, am văzut un film despre modă, dar nu neapărat în cel mai bun sens. Sigur, documentarul decent al lui Tcheng arată frustrarea, graba, orele de muncă, nervii și constrângerile, rigorile unei colecții couture, dar sentimentul final e că lucrurile puteau fi mai sincere. Știm de la bun început că totul se va termina cu bine, că Raf este designerul care a livrat peste așteptări, dar laurii sunt, la final, ai lui și numai ai lui.

Dior-Fall-2012-Couture-Raf-Simons