on clothes

Ce-i nou la Milano?

Leave a comment

Dacă în restul timpului trăiesc cu solida prejudecată că la Milano nu se întâmplă nimic nou și că designerii au dat creativitatea pe comercial, lucrurile se schimbă în Fashion Week. De exemplu:

Marni-details

Consuelo Castiglioni a prezentat, la Marni, aceleași culori primare, aceleași volume trainice și aceleași printuri ușor nepotrivite (o estetică ce i se potrivește bine și pe care știe să o facă dezirabilă), într-o colecție arhitecturală și puternică, preferata mea de pe podiumurile milaneze. (Bonus: ce accesorii!)

Versace

De multă vreme mă gândesc la epoca aia de aur a brandului Versace, cea în care am deschis ochii pe modă – îmi amintesc și acum cum îmi notam într-un caiețel, în gimnaziu, cât de impresionată fusesem de furourile în culori năucitoare trimise pe podium de Gianni. Mult, mult mai târziu, Donatella a reușit o colecție care mi-a amintit de ce sunt îndrăgostită veșnic de cel mai kitsch brand italian: a propus pentru primăvară o armată de amazoane atât de sexy încât nici nu îți imaginezi că nu vor cuceri lumea imediat.

Prada

Reacția mea la colecțiile Prada e mereu ambivalentă – am nevoie de câteva zile în care să diger informațiile și să îmi placă, după care devin obsedată de-a dreptul de câte un detaliu sau de întreaga atmosferă. Miuccia a folosit referințe la spațiu sezonul acesta – dar spațiul așa cum se vedea pe televizoarele alb-negru din casele anilor ‛60. Printr-o coincidență fericită, chiar acum, când s-a descoperit apă pe Marte.

Emilio-Pucci

Massimo Giorgetti are, îmi imaginez, destul de multă treabă zilele astea și o arhivă impresionantă de unde să-și caute referințele pentru colecții – Pucci este, până la urmă, un brand italian cu tradiție și îi revine lui, acum, sarcina de a-l face din nou relevant, dincolo de aerul boho și printurile omniprezente. Așa că ce a făcut acum a fost o încercare (cu greșeli, cu obstacole) de a reînvia un spirit. Pe alocuri a făcut-o cu o naivitate încântătoare.

Fendi

Karl Lagerfeld nu mai e de multă vreme un simbol al inovației – norocul lui este că nici nu e cazul să fie. Însă acum, când a reimaginat femeia Fendi drept o victoriană colorată (nu a recunoscut defel că a făcut asta, în ciuda gulerelor sau pantalonașilor), tot pare să fi adus un aer proaspăt venerabilei case. Cine ar fi crezut?

Gucci

Alessandro Michele e noua senzație la Gucci, toată lumea vorbește despre el și despre ce face, de parcă, de mâine, am deveni toate niște bibliotecare hippie. Nu va fi cazul, dar tot e simpatică efervescența de printuri, accesorii, broderii și bijuterii pe care Michele le-a împrumutat din anii ‛70 și le-a adus în prezent.

Stella-Jean

Nu e curios că unul dintre cei mai promițători tineri designeri ai Italiei s-a gândit la refugiați tocmai acum? Reformulez: nu e curios că nimeni altcineva nu s-a gândit la asta, când se presupune că moda este relevantă tocmai pentru că e un semn al timpurilor? Noroc cu Stella Jean, care a găsit momentul potrivit să facă un statement politic destul de relaxat – acela că și italienii au fost migratori și că au împrumutat destule din culturile altora.

MSGM

Rareori am văzut un volan care să nu îmi placă. Cu atât mai mult dacă volanul cu pricina este, ca la MSGM, doar pe jumătate romantic, și pe jumătate strict și stingher.

Leave a Reply

Your email address will not be published.