on women

Care-i treaba cu femeile puternice și hainele lor?

Leave a comment

Hillary Clinton a acceptat, în cele din urmă, nominalizarea democraților joi noaptea, în Philadelphia. A fost emoționant (atât cât poate fi când vorbim despre o femeie care means business și nu se descurcă tocmai bine când vine vorba să își exprime emoțiile, nu că mi-aș dori asta de la ea), a fost frumos, tavanul a fost spart. A făcut-o și pe asta.

Însă ce vreau neapărat să zic e că Hillary a ales să poarte un costum alb pentru ocazia asta atât de solemnă. Pentru că este femeie și pentru că ce poartă e mai important decât ce are în cap (întotdeauna, duh!), toată lumea s-a grăbit să interpreteze decizia asta vestimentară și cei mai mulți analiști fashionable au legat-o de rochiile albe ale sufragetelor. Cum altfel ar putea să joace Hillary mai bine the woman card dacă nu printr-o declarație vestimentară empowering și nostalgică? Cum altfel să spargă ea tavanul ăla dacă nu îmbrăcată în alb? Nicicum.

Doar că asta m-a făcut să mă gândesc la desele ocazii în care Hillary a fost criticată pentru ceea ce poartă. Pentru cum arată. Pentru cum îi stă părul. Pe bune, acum, gândindu-mă la părul contracandidatului ei, zic mersi că e așa un dezastru încât nu mai are femeia și grija asta. E fix ce i-ar lipsi. Însă Hillary, cum e ea ironică, a și vorbit, mai demult, despre această poveste în fața unor studenți la drept, pe când era senatoare de New York. „Cel mai important lucru pe care trebuie să vi-l spun astăzi este că părul contează. Aceasta este o lecție de viață pe care nu am aflat-o de la familia mea. Atât Wellesley cât și Yale au eșuat în a-mi da această lecție. Părul tău va trimite mesaje semnificative celor din jur. Fii atentă la părul tău, pentru că toți ceilalți o vor face…“ Deci cam așa.

Ceea ce îmi amintește de scandalul prilejuit de jacheta ei Armani despre care se spune că ar fi costat 12 mii de dolari. Cumpărată din banii ei. Câștigați de ea (discursurile alea pentru care percepe taxe exorbitante or fi plătit o jachețică Armani, nu?). Uite cum stă treaba cu moda și cu Hillary. Femeia asta nu a fost niciodată bine îmbrăcată. Nu a interesat-o. A sărit-o gena modei. O zice și ea. Când era primă-doamnă și avea haine făcute de Oscar de la Renta sau Donna Karan, tot stingher arăta. Când a devenit senatoare și a început să poarte mai des pantaloni, a fost numită castratoare. La dracu’, există chiar spărgătoare de nuci (la propriu) cu fața ei! Ca să vezi ce poate face o femeie în pantaloni. Asta ca să nu uit de data aceea când Tim Gunn, gazda Project Runway, a zis că se îmbracă „like she’s confused about her gender.“ Când Business of Fashion a dezvăluit că Anna Wintour o consiliază pentru această campanie, iar s-a iscat un scandal. Deși Trump poartă costume Brioni (pe care le primea gratis pentru emisiunea The Apprentice, nu știu dacă la fel stă treaba cu campania electorală). Dar el, oricât de Trump ar fi, e înainte de orice bărbat.

hillary-clinton-holding

Ce e de învățat de aici? Că, dacă ești femeie, hainele tale (sau părul tău, sau corpul tău) vor primi mai multă atenție decât se cuvine. Că, uneori, vor conta mai mult decât ce ai de zis. Că nu prea poți să o dai bine. Zice asta într-un interviu și Nina McLemore, designerul care îi face cele mai multe dintre costumele cu pantaloni lui Clinton. Iar în rarele ocazii în care femei cu putere se îmbracă bine, stilul lor devine un asset cu două tăișuri. Uite, chiar acum e expusă la Buckingham o parte din garderoba couture a reginei Elisabeta a II-a. Fashioning a Reign: 90 Years of Style From the Queen’s Wardrobe îți arată cât se poate de clar cât de influentă e regina chiar și în moda de azi (e ușor să vezi asemănările între ținutele ei mai vechi și creațiile proaspete ale lui Alessandro Michele pentru Gucci, cum bine remarca Lisa Armstrong în The Telegraph).

hillary_clinton_queen-xlarge_trans--_WtVMNCiF6bjHOXgbX3FUIsIuNLK78FLr2dxJpmddU4

De ce zic că sunt hainele ei (ca style icon și regină) cu două tăișuri? Pentru că trebuie să fie teribil de greu să te îmbraci ca o femeie căreia îi plac hainele dar care, în același timp, conduce o armată și ia decizii relevante la scară globală. Pentru că, fie că te îmbraci bine (deci te gândești prea mult la asta), fie nu (deci ești indecisă și lipsită de cel mai elementar gust), tot nu ai cum să câștigi.

103762736_Auxiliary_Territorial_Service_overalls_and_cap_worn_by_Princess_Elizabeth_whilst_serving_i-xlarge_trans++tM3ZXxV42fQENILgObxjOFzt7SZsQQ7h3oKyATfgi0w

Uite, rochia de mireasă a Elisabetei a trebuit să fie mult mai mult decât o simplă rochie de mireasă, iar Norman Hartnell, cel care a gândit-o, a trebuit să ia în considerare și faptul că, în 1947, curând după război, rochia trebuia să transmită speranță, înnoire. Și să și afișeze câteva simboluri ale casei regale. Asta în vreme ce prințul consort nu a fost nevoit să își bată capul cu asta.

o-QUEEN-ELIZABETH-CORONATION-facebook-huff-canada

Ca să nu mai zic de rochia ei de încoronare, făcută tot de Hartnell, concepută anume pentru evenimentul care a fost televizat în toată lumea. Embleme din UK și Commonwealth, Canada și Pakistan, tot soiul de culori care să dea bine pe ecranele alb-negru, nimic nu a fost la voia întâmplării. E așa o presiune în asta încât îmi dau seama că nici acum, cu tavanul spart deasupra capetelor, tot mai avem o grămadă de lucruri de făcut ca să trecem prin el.

1982-xlarge solomon islands

Foto: Huffington Post, The Telegraph, Buckingham Palace, Vogue, A Question.

Leave a Reply

Your email address will not be published.