on fashion

You don’t wear high heels to please random men?

Asta este vorba prietenei mele Lavinia care poartă aproape întotdeauna tocuri înalte, dar, cum o face pentru ea, își permite să râdă de toată povestea asta cu tocurile și puterea și sexul. Dar fix despre lucrurile astea este vorba în expoziția Shoes: Pleasure and Pain, care e deschisă până la sfârșitul lui ianuarie la Victoria and Albert Museum și pe care aș vizita-o musai dacă aș trece prin Londra iarna asta.

Oamenii ăștia au strâns peste 200 de perechi din vremuri și locuri diferite, pe care le-au pus sub același acoperiș al semnificațiilor pe care noi le acordăm pantofilor. Și poate că fascinația pe care o dezvoltăm pentru pantofi, ilustrată necontenit în cultura populară, de la Cenușăreasa la Sex and the City, are legătură mai degrabă cu aceste mesaje pe care le transmit niște obiecte decât cu obiectele în sine. Pentru că, până la urmă, cât de tare poate să te entuziasmeze o bucată de piele, oricât de frumos ar fi lucrată?

Mai degrabă te agită povestea. Deci pantofii (mai ales cei cu tocuri înalte) vorbesc despre sex. Iar sexul, ei bine, „Everything in the world is about sex except sex. Sex is about power“, după cum bine zicea Oscar Wilde, expert în a zice bine despre diverse lucruri. Deci, logic, pantofii vorbesc despre putere. Și e foarte ironică, în contextul ăsta, prezența în expoziție a pantofilor creați de Dame Vivienne Westwood, care au făcut-o pe Naomi Campbell să se prăbușească pe catwalk, în 1991.

naomi

Dar sunt acolo multe perechi care spun multe despre purtătoarele lor, iar faptul că cei mai mulți dintre pantofii cu pricina sunt aproape imposibil de purtat spune cel mai relevant lucru: cu cât mai puțin practici sunt pantofii, cu atât ni-i dorim mai tare. Cum ar veni, ne dorim să exprimăm putere alegând să devenim extrem de vulnerabile (căci, pe bune acum, fiecare dintre noi știe cum se simte amestecul ăla de mândrie, durere și umilință pe care îl cauzează o pereche mișto de pantofi).

Cu asta în minte, am adunat, mai jos, câteva perechi de botine din colecțiile de toamnă-iarnă pe care le-aș purta cu mândrie pe vremea asta. Și care nu par deloc amenințătoare la adresa demnității feminine. Yay!

Ca perechea asta Bally care, pesemne, trezește în mine nostalgii pentru anii ’60, nostalgii despre care nici nu știam că există.

bally_

Sau botinele cu tocul de lemn Givenchy, la limita între fetiș și confort. O exista limita asta?

givenchy

Sau perechea de botine de la Dries, o poezie concepută pentru locuri mai calde în care, evident, nu ai avea vreodată nevoie de pantofi de iarnă.

dries

Sau ghetuțele de vrăjitoare de la Versace, care demonstrează că poți fi amenințătoare și în kitten heels.

versace

Foto: Versace, Dior, Givenchy, Dries Van Noten, Bally, Victoria and Albert Museum.

1 Comment

Comments are closed.