on women

Poți să fii arestat preventiv pentru spionarea unei iubite?

Ziua egalității de șanse între femei și bărbați, celebrată oarecum pe 8 mai, a stârnit o mulțime de povești interesante pe net. Partea simpatică e că au început să apară declarații politice și dezbateri în jurul lor, cât să îmi dau seama mai bine cum stă treaba cu egalitatea de șanse în România.

Habar nu aș fi avut, dacă nu aș fi citit postarea președintelui Iohannis de pe Facebook, că el a fost cel care a promulgat o lege propusă de senatorul UDMR Rozalia Biro (femeia aceea care nu a fost suficient de bună ca să fie Ministru al Culturii) privind promovarea egalității de șanse ca parte integrantă a politicii sociale. Ba chiar m-am mirat pentru că, stând cu ochii pe dumnealui în timpul campaniei electorale, chiar am așteptat un semn cum că știe că există și femei în lume. Sau, mă rog, alte femei. Ba chiar l-am și întrebat, într-un interviu pentru ELLE, pe unul dintre cei care s-au ocupat de campania sa online, cum de nu a apărut vreun moment subiectul. Nu a avut un răspuns. Ei, și nici nu m-am bucurat bine de un semn de recunoaștere a realității feminine din jur din partea președintelui pe care l-am votat cu entuziasm, că au și început să apară comentariile.

Postarea sună așa: „Respectul față de cei din jurul nostru este o virtute, iar egalitatea de gen trebuie să devină realitate într-o Românie modernă. În luna martie, am promulgat legea care declară 8 Mai Ziua egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, iar astăzi mă alătur campaniei internaționale ‪‎#HeForShe în semn de susținere a drepturilor femeilor din întreaga lume.”

Cele mai pertinente dintre comentarii, publicate în Adevărul, îi reproșează demnitarului un soi de misoginie latentă – de înțeles, de altfel, pentru că probabil majoritatea românilor, bărbați sau femei, suferă de asta. Doar că, acolo unde autoarea l-a acuzat pe președinte că ar fi *a bad feminist, care profită de o astfel de zi ca să dea o declarație călduță, fără să se refere, de fapt, la problemele cât se poate de actuale, grave și reale ale femeilor din România, eu am văzut un semn bun. Da, poate că nu vrem să fim cele „din jurul” cuiva, cum zice președintele, dar cel puțin, în acest moment, existăm. Eu cred în pași mici.

Și uite așa se face că m-a bucurat respectiva declarație, tocmai când o altă afirmație a unui politician român mă lăsase mască. E vorba, firește, de mult comentata: „nu știam că pentru arestarea unei iubite ești arestat preventiv.” O perlă de primă mână marca Victor Ponta, altfel un specialist în drept, care nu știe nimic despre noul Cod Penal. Actualizat în 2014, acesta stipulează, la capitolul privind Infracțiunile contra libertății persoanei, art. 208, Hărțuirea, că „(1) Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.” De unde, deduc, fără specializare în drept, că ai putea fi arestat și preventiv. Mai ales când hărțuiești oameni cu ajutorul personalului plătit de contribuabili.

Ei, și în vreme ce premierul își permite să vorbească astfel – și aci misoginia e orice, numai latentă nu e – despre femei, până la urmă, da, spun din nou. Mă bucur că Iohannis s-a alăturat campaniei #HeforShe lansată de Emma Watson. Mă bucur chiar și dacă nu îl preocupă problema și o face doar pentru imagine, pentru că lansează o dezbatere pe tema asta și de asta avem nevoie. Și zic că e ok să o facă, atâta vreme cât ceea ce spune el poate să devină o banalitate și, curând, o normă. Pentru că banalitatea asta, cu aerul ei de bad feminism, e mai bună decât nimic.

Și mă mai bucur și că Alina Gorghiu, o femeie tânără care conduce un partid important din România, le cere femeilor din PSD o reacție în ceea ce îl privește pe primarul Iașiului. Mă bucur că le cere socoteală pentru discursul lor feminist de circumstanță și că le spune să se delimiteze de acțiunile lui. „Mă surprinde să văd faptul că femeile din PSD nu au nici un fel de reacție în ceea ce îl privește pe primarul Iașiului, Gheorghe Nichita. Vă mărturisesc că sunt oripilată să văd, mai ales că astăzi este și Ziua egalității de șanse, că pozează într-un discurs feminist doar atunci când sunt la microfon și doar atunci când vor să mai ia niște voturi.” Și îmi cade bine și că îl mustrează pe Victor Ponta. „Răspunsul premierului referitor la cazul primarului Nichita întrece în cinism și ticăloșie chiar și cele mai josnice acțiuni împotriva ideii de libertate într-un stat democratic. Domnule Ponta, persoanele urmărite și terorizate de primarul Iașiului, din bani publici cu ajutorul poliției locale, în cârdășie cu clanuri interlope, sunt cetățeni ai României, cu care dumneavoastră, ca șef al Executivului, politician, ca om, ar trebui să fiți solidar. Prin bagatelizarea subiectului, prin modul în care vă prefaceți că nu înțelegeți gravitatea subiectului, nu faceți decât să deveniți complice cu o practică despre care se spune că nu este străină nici altor colegi ai dumneavoastră.”

Sigur, luată la bani mărunți, și declarația ei este una exclusiv politică, pe care o suspectez și eu de același *bad feminism. Pentru că, dacă Ponta își mută discursul despre un funcționar al statului care folosește banii și resursele aceluiași stat ca să „spioneze o iubită” pe subiectul la fel de real și poate mai dureros al hărțuirii, nu bagatelizează nimic, ci spune o mizerie. Arată cât de misogin este, dar lansează o conversație obligatorie. De-abia aștept să primească victima primarului Iașiului un ordin de protecție, vom vedea atunci ce părere are Ponta despre asta.

Dar, cum ziceam, mă bucur pentru că s-au ivit discuții despre un subiect despre care nu am fi vorbit public și în cercuri atât de largi anul trecut pe vremea asta. Și ăsta e tot un câștig. Cum câștigat ești și dacă ești bad feminist. Puțin e mai bine decât deloc.