on people

Încotro, Stefano Pilati?

E o experiență intimă să rezonezi cu munca unui designer. Contrar opiniei generale, nu e musai să fii un specialist. E suficient să îți placă. Sau să îți trezească niște sentimente.

Emenegildo-Zegna-Fall-2016-details

Iar când vine vorba despre Stefano Pilati, e greu să nu o facă. Eu, una, m-am îndrăgostit de estetica lui un pic dură, un pic fetișistă, mereu dark, pe când făcea haine la Yves Saint Laurent. De asta i-am plâns plecarea de acolo (după o manevră dubioasă a lui Pierre Berge) și am continuat să îi simt lipsa de fiecare dată când Hedi Slimane a mai trimis câte o tură de modele pe un catwalk, îmbrăcate în haine cu un succes comercial uriaș, dar care nu aveau nici în clin nici în mânecă cu moștenirea uriașă (și ofertantă) a casei. L-am urmărit, totuși, fără să mai am un interes direct, performând excelent la Ermenegildo Zegna, brandul pe care astăzi l-a părăsit (se pare că amiabil).

Emenegildo-Zegna-Spring-2016

Revenind, e, cum ziceam, ceva intim în relația unei femei cu un designer. În 2008 a fost stylingul acela sumbru care m-a sedus complet – și perucile care mi-au inspirat o tunsoare nu dintre cele mai fericite.

ysl-2008

În 2009, stofele gri, austeritatea aceea, dar și paietele – tone de paiete pe doar câteva rochii. Și să nu uităm de pantofi – probabil unii dintre cei mai doriți (și mai incomozi, dar nu am de unde să știu asta) din istoria recentă.

ysl-2009

Și apoi, în 2010, au fost capele, fundele, detaliile în alb și negru și pălăriile acelea venite parcă direct din arhiva Balenciaga, pe care Pilati le-a făcut încă o dată dezirabile și purtabile. Și aerul acela că lucrurile erau corecte, că designerul știa codurile casei mai bine ca pe propriul buzunar și că reușea să le facă din nou moderne.

ysl-2010-1

În 2011, colecțiile lui au avut smokinguri, au avut volane, au avut romantism, au avut transparențe și pantaloni imposibil de purtat, au avut de toate. Și, din nou, au dat sentimentul că omul acesta (bine, designerul acesta) înțelegea bine despre ce era vorba în casa pentru care lucra. Hainele arătau, practic, ca o retrospectivă Saint Laurent, la modul cel mai bun.

ysl-2011

Iar în 2012, anul în care a fost alungat de la Yves Saint Laurent, a făcut una dintre cele mai bune colecții ale sale, cu calele ei întunecate și formele acelea care impuneau corpului linii noi, drepte, neașteptate.

ysl-2012

Nouă luni după plecarea sa, Pilati s-a dedicat hainelor pentru bărbați, la Ermenegildo Zegna. Sigur, lucra și pentru Agnona, adică făcea și haine pentru femei. Dar aș zice că, dincolo de faptul că (după cum vezi din ultimele sale colecții pentru Zegna) știe să facă și haine pentru bărbați, tot colecțiile pentru femei îi pun mai bine în valoare creativitatea.

Ermenegildo-Fall-16-1

Sigur, sunt locuri libere care i-ar prii și la Brioni sau Berluti, dar l-aș vedea cel mai bine la Lanvin, unde feminitatea, deși e mai molatecă decât îi place lui Pilati, e departe de normele de azi. Și unde hainele încă mai trezesc sentimente.

Foto: Vogue Runway