on fashion

Cum se vede copilăria în hainele mature ale Ioanei Ciolacu?

Pe când eram copil, dacă m-ar fi întrebat cineva cum m-aș vedea îmbrăcată când voi fi mare, probabil că aș fi zis că îmi doresc neapărat să port ceva cu paiete și umeri mari, ca Alexis în Dinasty, și că aș purta tot timpul clipsuri, ca să le pot smulge ostentativ când sună telefonul fix. Da, ca Sue Ellen. În copilărie ne gândim inocent la haine, dar le intuim mesajele. Nu știu cum se întâmplă asta.

Designerul Ioana Ciolacu, în schimb, îmi zice că și-a imaginat hainele ei de adult în două feluri – „la început, când voiam să fiu mireasă, zână, cu voal, tul, mult și cât mai mare și apoi a doua etapă, până în 13 ani, un fel de grunge sofisticat a la Mathilda din Leon, cu mănuși cu degetele tăiate and all.“

katy-otto-3-a

Nu m-aș fi gândit la aceste lucruri doar văzând colecția de toamnă a Ioanei Ciolacu, prezentată recent la Berlin. Dar mi-a plăcut, așa că i-am trimis un mesaj. Colecția ei era unitară, viguroasă, matură – un lucru care poate fi spus doar rareori despre hainele făcute de designerii din România care, de multe ori, se împart în două categorii destul de clare: cele cărora nu le lipsește creativitatea, dar arată ca și cum ar fi fost finisate în atelierul școlii, și cele care sunt făcute bine, dar nu au zvâc. Colecția ei, cum ziceam, nu cădea în acest tipar. În plus, avea un substrat despre care aveam să aflu mai târziu, atunci când am întrebat-o pe Ioana mai multe despre ultima ei colecție, ce părea inspirată, după cum s-a scris, de La Strada lui Fellini.

katy-otto-1

„Voiam de mult să detaliez ideea de femeie copil, genul ăla de tipe care rămân copilăroase fără a fi copii. M-am îndreptat spre copilăria mea și am luat elemente de acolo, vezi piesele de tetris atașate pe unele piese și în print, sau printul cu roșu care e, de fapt, un set de mâzgăleli cu creion cerat. Asta se vede ușor și în siluete, ceva copilăros adus la scară de maturitate. Mai târziu, la nivel stilistic, a ajuns să arate ca inspirat din La Strada. Nu e ceva ce mi-am propus inițial. De exemplu, când colecția era pe la mijloc, mă gândeam care ar putea fi opțiunile de make-up. Am pornit de la imagini cu copii care încearcă make-up-ul mamelor sau face painting. Am o asistentă la atelier care e înnebunită de urșii panda, vrea de fapt să se mute în China și să devină îngrijitoare la zoo. Și, având zilnic un iubitor de urși panda lângă mine, am fost influențată de asta. Vezi tu, eu nu cred în inspirație, ci în fermentația informațiilor. Cumva, din conglomeratul ăsta de idei, a ajuns să se facă referire, vizual, la un film de referință.“

alice-ionescu

Colecția ei conține blană care nu e naturală. Trebuia să spun asta pentru că a fost una dintre primele întrebări pe care mi le-am pus mie. „E prima oară când folosesc blana“, spune Ioana. „Am zis: ok, e iarnă, am și așa piese cam văratice, hai să compensez cu blana. Și norocul a făcut că am găsit niște opțiuni bune de materiale. E foarte greu să lucrezi cu blana eco, dar e un material atât de ofertant încât nu am putut rezista. Plus că este o opțiune bună dacă nu vrei să ai pe conștiință niște vulpi și totuși să porți o blană.“

katy-otto-2

Culorile sunt „destul de basic și bright, poate stridente pe alocuri – colecția e mult mai colorată ca altele – ca atunci când eram copil și îmi sărea în ochi cel mai roșu roșu și apăsam tare. Forma gulerelor cu nod care apare și la mâneci e inspirată din forma petalelor de flori pe care mi le lipeam pe unghii și apoi le coloram, când eram mică, pentru a avea și eu unghii lungi ca oamenii mari.“ Da, Ioana, toate făceam asta. Răspund aici întrebării ei pentru că cred că, dacă ai trăit această experiență, sunt șanse mari să îți dorești cel puțin o piesă din colecția de toamnă a Ioanei Ciolacu.

alice-ionescu-2

În mintea Ioanei, colecția aceasta „comodă, bright, edgy ar fi purtată pe stradă de femei care sunt la fel. Dar, altfel, există și piese care ar putea fi purtate la un cocktail party cu un aer ușor burghez“. Și Ioanei i-ar plăcea ca femeile care îi poartă hainele să o facă „cât timp ascultă un playlist de suflet, să-și amintească cu drag de întâmplări din copilărie și să uite complet ce poartă și cum – fix ca în copilărie.“ Clienții ei, îmi spune, „cred că sunt mândri când mă poartă pentru că știu că fac parte și susțin un proiect făcut cu cap. Sau cel puțin așa îmi place să cred. Mai cred că sunt oameni care au o viziune de ansamblu, sunt considerate față de semeni și de mediul înconjurător, au bunătate, au stil, nu mimează, sunt autentici.“ Și, îmi zice, „se bucură de ceva care cade bine, se bucură mult la oversize-uri și materiale foarte cozy.“

katy-otto

Toți oamenii aceștia poate că se gândeau în alte feluri, în copilărie, la ce vor purta când vor fi mari. Dar sunt sigură că nu pot rămâne indiferenți în fața acestui tur de forță atât de expresiv în trecutul idilic imaginat de Ioana Ciolacu.

Foto: Christian Bohnenkamp, Alice Ionescu, Katy Otto.