on fashion

Cum a câștigat Miuccia Prada anul 2015?

Atenție! Aceasta este o recapitulare foarte subiectivă a evenimentelor fashion ale anului 2015. Imaginată sub forma unei competiții. Ca în viață!

Pentru că suntem la final de an și pentru că fiecare om pe care îl întâlnesc îmi spune ce oribil a fost 2015, am decis că e necesară o clipă de destindere și de aducere aminte. Haha. De fapt, m-am hotărât să fac o recapitulare a anului în modă, în care vei găsi și ținute pe care le-ai văzut în toate revistele și pe toate vedetele de street style, dar și ținute pe care eu cred că ar fi trebuit să le vezi mai mult.

Ca să încep cu începutul, și în modă anul 2015 a fost cam trist. Câteva dintre brandurile pe care le apreciez au închis porțile. Printre ele, Jonathan Saunders, despre care am mai scris aici; iar Thomas Tait, o tânără speranță, a anunțat că nu mai prezintă colecții în cadrul săptămânii modei. Încă și mai rău (pentru devotamentul meu nesfârșit pentru Marc Jacobs), el a decis că va închide linia Marc by Marc Jacobs, condusă creativ de Luella Bartley și Katie Hillier. Cele două au lansat împreună un brand, iar ăsta e un lucru bun. Până la proba contrarie.

2015 a venit cu cataclismele lui. Trendurile, s-a proclamat, și-au dat obștescul sfârșit (Matei a scris despre asta aici). Alber Elbaz a fost dat afară cu mare tam tam de la Lanvin. Alexander Wang a plecat de la Balenciaga (ăsta e un lucru bun, nu ar trebui să se întristeze nimeni) și a fost înlocuit cu Demna Gvasalia. Șiiii… în mod complet șocant, Raf Simons a plecat de la Dior. De fapt, plecarea lui, motivată de faptul că o astfel de muncă nu îi mai dă răgaz să fie creativ, s-ar putea să fie câștigătoare din start în competiția din capul meu, pentru că spune multe despre felul în care merge moda astăzi. Și este și complet surprinzător faptul că un designer are curajul să facă un atare gest demonstrativ.

Dar să nu mă avânt prea tare.

spring-2015-rtw

2015 a început cu un aer oarecum normal. Nicolas Ghesquiere a propus pentru primăvară o colecție șaptezecistă care a dat naștere, totuși, unui trend, în ciuda decesului trendurilor. Senzualitatea închipuită de Anthony Vaccarello a continuat să se bucure de popularitate, băieții de la Proenza Schouler au continuat cu materialele lor din ce în ce mai interesante. Jil Sander (sub conducerea lui Rodolfo Paglialunga) și-a găsit o viață nouă, iar Jacquemus, unul dintre copiii teribili ai anilor recenți, a infuzat ceva aer proaspăt în colecțiile de primăvară. Tot atunci a început să prindă puternic viteză Sacai, un brand pe care îl urmăresc de ceva vreme și care a ajuns un favorit al vedetelor de street style. Mda, street style-ul încă nu a dispărut.

spring-florals

A fost un an plin de extreme, totuși. Florile au dominat colecțiile importante de primăvară (ca în filmul acela: Florals for spring? Groundbreaking!) – s-au văzut și la Celine (!!!), și la Stella McCartney, și la Simone Rocha, dar și la Marni (unde își aveau, oricum, locul și rostul lor) și la Prada, într-una dintre cele mai deprimante colecții pe care le-am văzut în ultimii ani. Și cea mai frumoasă, probabil.

spring-rtw-mica

Jeremy Scott a dus Moschino pe culmile adorabile ale kitsch-ului cu o colecție inspirată (unu la unu) de garderobele păpușilor Barbie în vreme ce Jonathan Anderson a debutat puternic la Loewe și a continuat turul de forță cu propria colecție (care, în poza asta, o să îți aducă aminte de pălăria aceea a lui Ghesquiere pentru Balenciaga). Marques’Almeida au făcut în continuare treabă bună cu denimul, iar Olivier Rousteing a generat o colecție funky pentru primăvară, numai bună să susțină, câteva luni mai târziu, isteria din jurul colaborării Balmain cu H&M.

dries-spring-15

Iar Dries van Noten nu doar că a făcut o colecție superbă pentru primăvară, ușoară și diafană, dar a și avut un decor incredibil de frumos (un covor făcut de artista argentiniană Alexandra Kehayoglou), pe care nu puteam să nu îl pun aici, deși pare că totul s-a întâmplat cu foarte mult timp în urmă și că, peste visul nopții de vară imaginat de Dries s-au așternut prea multe sezoane ca să ne mai amintim prea bine ceva.

couture-2015

Colecțiile couture nu au strălucit în vreun mod aparte, încă un lucru care ridică întrebări despre relevanța acestor prezentări în ziua de azi. În afară de frumusețea romantică impecabilă a colecțiilor lui Raf Simons pentru Dior și de aerul tulburător al amazoanelor Donatellei Versace, notabil a fost doar debutul lui John Galliano la Margiela, cu o colecție artizanală care mie mi-a dat speranțe pentru viitorul lui John, dar care nu a stârnit valurile pe care le aștepta restul lumii.

Fall-15

Colecțiile de toamnă nu au excelat, dar am câteva concluzii și pentru ele. O să ne săturăm să tot auzim de MSGM și de Fausto Puglisi de acum înainte, căci cele două branduri au căpătat acces deplin în establishment. Asta în vreme ce designerii care livrează exemplar în mod obișnuit au făcut-o și de data asta (cu aplauze, vă rog, pentru Marc Jacobs, cu o colecție superbă inspirată de Diana Vreeland; Dries, din nou, și Donatella).

Fall-2015

La fel a făcut și Junya Watanabe, care pare să lupte singur pentru originalitate în ziua de azi. Și să și câștige, firește. Și Jonathan Anderson. Dar și, ceva mai surprinzător, Riccardo Tisci, care, atunci când nu este prea ocupat cu celebritatea și cu garderoba lui Kanye West, se întoarce la ce știe să facă cel mai bine – haine complicate cu rădăcini italiene, gotice, catolice șamd. Ah, că tot a venit vorba despre inspirație italiană, să nu uităm că 2015 a fost anul #boycottdolcegabanna, pe bună dreptate.

2015 a fost și anul în care am văzut, pe toate canalele posibile, ascensiunea de neoprit a lui Alessandro Michele la Gucci. În acest final de an, probabil că Michele a fost designerul care a generat cele mai multe conversații. Asta cu toate că, pentru toamnă, un alt designer se dovedise mai inventiv și mai inspirat. Este vorba despre Christopher Kane, care este în mod constant foarte foarte bun. Atât de bun încât ar trebui să vorbim mult mai des despre el.

fall-miuccia

Dar, cu toate evoluțiile și revoluțiile, cu toate declarațiile și ușile trântite, cu toate noutățile, ceea ce o să rămână, cred, mulți ani de acum înainte drept reperul anului 2015 este o bluză. O bluză simplă, înfoiată, adorabilă, cu volane, pe care Miuccia a imaginat-o pentru Miu Miu și la care cred că a visat cu ochii deschiși orice persoană care își trece vremea urmărind site-uri de modă anul acesta. O piesă atât de râvnită încât a dat câteva semnale importante pentru anii ce vor veni. #1 că s-a terminat cu minimalismul și cu austeritatea și că trebuie să revenim la haine care să ne bucure mai mult. Și, #2, că Miuccia Prada are în continuare forța de a defini moda unui an. A făcut-o și cu colecția ei fondantă pentru Prada, o ironie dulceagă și irezistibilă la adresa burgheziei așa cum o vedem azi. Ce să faci, Miuccia este o comunistă până la capăt, chiar dacă vânzările ei în China au luat-o la vale. Sau poate tocmai de-asta!

Foto: Vogue Runway.