În 1991, când se petrece acțiunea filmului HBO Confirmation, habar nu aveam ce e aia hărțuire sexuală. Aveam să mă prind ceva mai târziu, abia când vedeam Disclosure sau vreun alt film de mare angajament de genul ăsta. Dar asta e irelevant.

Relevant e că HBO a făcut acest proiect, regizat de Rock Famuyiwa și scris de Susannah Grant, despre audierile care au precedat numirea la Curtea Supremă a judecătorului Clarence Thomas. Lucrul ăsta e interesant, pe de-o parte, pentru că și anul acesta trebuie numit un judecător la Curtea Supremă, după moartea lui Antonin Scalia (după cum bine ziceau cei de la The Onion, Justice Scalia Dead Following a 30-Year Battle With Social Progress). Dar, pe de altă parte, este interesant pentru că acum se știe că sus-numitul Clarence Thomas a ajuns în funcția pe care o deține și astăzi datorită incompetenței răuvoitoare a unei comisii a Senatului care îl avea în frunte, la vremea aia, pe Joe Biden (jucat de Greg Kinnear).

Pe scurt, povestea e cam așa: judecătorul Thurgood Marshall (primul de culoare care a ocupat o astfel de poziție) se retrage din funcție, locul său trebuie ocupat, iar George Bush îl nominalizează pe Clarence Thomas. Numai că, pe măsură ce viitorul judecător este investigat, aflăm că el a hărțuit-o ani la rând pe Anita Hill, o profesoară de drept care i-a fost angajată cu un deceniu în urmă.

Wendell Pierce as Clarence Thomas

Faptul că Hill (Kerry Washington face aproape tot filmul în rolul ăsta) ajunge să vorbească în fața comisiei lui Biden și a întregii țări despre pornografie și păr pubian a fost, acum 25 de ani, prilej de speculații nesfârșite și de talk-show-uri și dezbateri la nivel național. Iar faptul că acea comisie nu a crezut cazul ei spune un lucru pe care îl știm și noi deja – că o femeie (mai ales una de culoare) nu are nici o șansă în fața unor bărbați care nu au cum să înțeleagă prea clar în ce constă hărțuirea sexuală de vreme ce o practică ei înșiși, fără mustrări, la un nivel sau altul).

Kerry Wahington as Anita Hill

Dar Confirmation încearcă să spună o poveste mai amplă – una care privește reprezentarea femeilor în politică, abuzurile pe care le suportă cele mai multe dintre ele fără să le scoată la lumină vreodată, rolul pe care îl joacă rasa în astfel de istorii și, în cele din urmă, semnificațiile mai adânci ale puterii politice și ale felurilor în care lucrează ea. Nu reușește până la capăt, spre deosebire de un alt film recent cu o problematică oarecum similară (American Crime Story: The People vs OJ Simpson).

Dar nu e locul aici de astfel de comparații. Pentru că, până la urmă, Confirmation merită văzut – fie și pentru valoarea documentară a lui, căci e greu, fără să vezi, să crezi că un astfel de lucru a fost posibil. Și apoi, dacă te pasionează intrigile politice, filmul ăsta chiar îți va ocupa cu folos o seară și va stârni discuții interesante, pe care merită să le ai.

Foto: HBO