on clothes

Ce e cu femeile astea în haine?

Anul trecut am primit cadou (de la Morodan) Women in Clothes, o carte scrisă și mai ales concepută de Sheila Heti, Heidi Julavits și Leanne Shapton, trei femei care au decis că a venit vremea să întrebe despre hainele pe care le poartă.

Și nu oricum. Ci gândindu-se la haine așa cum ar trebui să o facem toți, adică la raportul dintre corp și haine, la sentimentele pe care le investim în ele, la cât de mult ni le dorim și până când le păstrăm, la ce spun ele despre noi și ce spunem noi despre ele. Știi, lucrurile acelea firești despre care ar trebui să vorbim atunci când discutăm despre haine.

Ideea lor mi s-a părut teribil de bună mai ales pentru că, deși lucrez de ani buni în industria revistelor pentru femei și am văzut și am și scris o groază de materiale despre haine și despre femeile care le poartă, nu prea mi s-a întâmplat să văd femei care își istorisesc trăirile reale pe care le au față de haine. Pentru că există o diferență între a spune că adori orice lucru pe care stă logo-ul Chanel și între a povesti despre o helancă pătată pe care o ai din liceu și te încăpătânezi încă să o porți.

Așa că m-am apucat cu mare entuziasm să citesc această carte care a rezultat în urma unor interviuri cu peste 600 de femei pe care autoarele le-au întrebat fix despre ce vă ziceam mai sus. Trebuie să mărturisesc că încă nu am terminat cartea – pentru că îmi face plăcere să mă gândesc cât de adânc pot la lucrurile pe care le spun acele femei despre hainele lor. Dar am ajuns, totuși, la câteva concluzii.

În primul rând, mi se pare că e, în continuare, o idee foarte bună să întrebi femei (unele dintre ele celebre, precum Lena Dunham, Miranda July, Cindy Sherman, Tavi Gevinson, Molly Ringwald) despre haine, mai ales dacă ele sunt dispuse să împărtășească mici istorioare intime despre ele.

Apoi, am aflat o mulțime de lucruri despre felul în care femei diferite se raportează la haine – și m-a intrigat destul de tare felul în care o femeie transgender povestea despre trecerea ei către hainele feminine și la ce încărcătură au ele când trebuie să demonstrezi, practic, oricui cine ești, și prin intermediul vestimentației. Asta ca să dau doar un exemplu.

Și, în cele din urmă, am fost ușor nedumerită de faptul că cele trei femei care au conceput această carte de interviuri, eseuri personale și imagini cu obiecte intime – de la gene false la rochii sau agrafe purtate într-o anumită perioadă de timp – nu s-au gândit să își extindă cercetarea, altfel lăudabilă, astfel încât să fie mai incluzive față de alte femei.

Dar cum nu le poți avea mereu pe toate, vreau doar să vă zic că asta e o carte bună, pe care ar trebui să o citească oricine – pentru că vorbește, pentru prima oară, din cunoștințele mele, sincer despre aceste obiecte care ne înconjoară, la propriu, în aproape fiecare moment al vieților noastre.