on fashion

Ce e atât de tare la Luella?

Nu ai nici o scuză să nu o știi pe Luella Bartley. Asta dacă ai spus vreodată despre tine, fie și în glumă, că ești cool.

E ceva foarte tare la Luella Bartley și niciodată nu am reușit să pun punctul pe i și să zic, tare, ASTA E! De când am auzit prima oară de existența ei (și a hainelor pe care le face) am căzut într-o admirație profundă și într-o așteptare neîncetată a următoarelor ei isprăvi. Asta pentru că niciodată demersurile ei curajoase nu au avut vreo viață prea lungă. Ceea ce nu le face deloc mai puțin relevante.

Să îți pun aici o scurtă istorie a parcursului ei profesional&personal, căci nu e vorbă să le separi pe cele două. Luella a absolvit Central Saint Martins, ca orice designer care se respectă (sic) în ziua de azi, a lucrat ca jurnalist de modă pentru Evening Standard și Vogue UK, și în ‛99 și-a lansat propriul brand, Luella (un nume pe care mă gândesc să îl dau următoarei mele pisici) după ce băuse un pahar în plus cu prietenii. Nu a stricat deloc faptul că printre prieteni se număra Steve Mackey, basistul de la Pulp, în casa căruia a avut loc prezentarea primei ei colecții, „Daddy, I want a Pony”. Sau M.I.A., cu care Luella a împărțit un apartament. Sau Katie Grand, Giles Deacon și Stuart Vevers. Sau Kate Moss. Sau Katie Hillier, împreună cu care Luella a condus, pentru câteva sezoane, un alt brand care îmi face inima să bată mai tare, Marc by Marc Jacobs (despre asta cu altă ocazie). Și alături de care se pregătește, acum, să lanseze un nou brand luxury, care promite să nu fie ca nici un altul de pe piață (HillierBartley se va numi).

Acum, că vestea noului proiect s-a răcit deja, tot nu știu să spun de ce îmi place atât de mult Luella. Poate pentru că îmi dă sentimentul că face haine pentru o gașcă de prietene foarte tinere, foarte istețe și foarte gălăgioase, așa cum numai adolescentele știu să fie. Poate pentru că muzica pe care o ascultă (sau îmi imaginez că o ascultă, mă gândesc la orice, de la punk la pop britanic dubios) se imprimă atât de inspirat în colecțiile ei, de la piese individuale la styling. Sau poate pentru că e în toate felurile pe care (mi) le-am explicat mai jos.

E tânără
Luella mi-a dat mereu impresia că e relevantă pentru o generație foarte tânără. Da, chiar dacă are 40 de ani, nu cred că celor de 16 le-ar fi rușine să îi poarte hainele pe stradă. Și nu mă refer aici la cei care cred că un taior Chanel e cool. Vorbesc, de fapt, despre cei care poartă taiorul Chanel cumpărat dintr-un vintage shop cu sandale cu tălpi uriașe din plexi și își întunecă mințile cu bere în vreun club londonez obscur și urât mirositor.

E cool
Junior Style Mafia, așa numeau, cu vreo douăzeci de ani în urmă, cei de la Harper’s Bazaar gașca din care făcea parte Luella. Care era, pentru editorii de la Vogue USA, „the poster child of British cool”. Ce mai vrei?

E tradițională
În fiecare dintre colecțiile ei ai să găsești, ascunse sau transformate în detalii și accesorii amuzante, embleme ale unui stil de viață pe care numai o castă de britanici pur sânge pot să le înțeleagă și de care pot să se bucure. Aha, vorbesc despre curse de cai și ceaiuri cu sandvișuri cu castraveți.

E comercială
Luella e, practic, inventatoarea It bag. Nu Saint Laurent, Nu Fendi, nici Gucci. Giselle, geanta ei realizată pentru Mulberry, a rupt inimile fashionistelor, a scos brandul din amorțire și a vândut atât de mult încât, practic, Luella nu avea capacitatea de a produce pe măsura cererii.

E punk
Prima ei colecție pentru Marc by Marc Jacobs a adus mai multă energie la New York Fashion Week cât nu au reușit să producă câțiva ani buni de defilări la un loc. Hainele vorbeau despre girl power, urlau a influențe militante, făceau referințe deloc discrete la anii ‛90 și, practic, aveau scris în frunte Uprising sau Revolution lângă Bunny Hop. Totul amestecat cu uniforme militare.

E British
Și știe să încorporeze excelent moștenirea scenei muzicale britanice în stilurile pe care le propune. Pe bune, vorbim despre o persoană care și-a numit o colecție „Daddy, who were the Clash?”

E funny
Toate influențele, referințele și obsesiile Luellei se văd nespus de bine în colecțiile ei. Dar Luella toarnă, peste liniile uneori dure sau masculine, tone de accesorii din plastic transparent sau inundă totul cu inimioare roz. Fix cât să îți dea, pe alocuri, dureri de dinți, dar conturând extrem de bine un personaj amuzant și eclectic – o fată cu care ai merge la o shaworma după ce v-ați cunoscut la un party.

Foto: wmag.com, style.com