on clothes

Ce colecții mi-au plăcut la NYFW? (partea a II-a)

Îl iubesc pe Marc Jacobs cu o energie care ar merita cauze mai bune, dar show-ul lui de la Ziegfeld Theatre, loc istoric pentru all things American, mi-a adus aminte și care sunt motivele pentru care o iau razna când îi văd vreo colecție. E o isterie molipsitoare în hainele lui, la fel cum e și în punerea în scenă – ce glumiță poate fi mai ironică decât a crea chiar un covor roșu pentru niște haine care vor fi purtate, evident, pe covorul roșu? Show-ul a avut referințe la Warhol cum a trimis și către cel mai american produs de larg consum, industria filmului, dar a părut în același timp contemporan, vibrant – mare lucru pentru un designer trecut de 50 de ani.

eckhaus-latta

Habar nu aveam de existența celor de la Eckhaus Latta până acum, dar e mai bine mai târziu decât niciodată. Probabil că a fost cel mai puțin newyorkez show de la New York, cu un casting divers și cu o grămadă de haine care m-au neliniștit (și știu, urmărindu-l pe Ghesquiere de ani buni, că acesta este cel mai bun semn când văd o colecție).

delpozo

Sunt designeri de la care știi la ce să te aștepți, iar Josep Font (Delpozo) este unul dintre ei, cu ținutele lui care onorează ideea de fantasy și care duc volumele în zone delicate, dar care, întotdeauna, îmi amintește că așa ar trebui să arate pe covoarele roșii hainele designerilor.

narciso-rodriguez

În aceeași serie previzibilă se înscrie cu mare succes și Narciso Rodriguez, dar ce bucurie să vezi ținute atât de curate și de bine făcute.

rag-and-bone

E purtabilitate în hainele celor de la Rag&Bone până în Brooklyn și înapoi, și asta e mare lucru pentru designerii ăștia care au învățat cum stă treaba cu moda americană și cu ce își dorește un public străin de la ei.

phi

Phillip Lim este un designer cuminte și eficient, care s-a dus de data asta în zona de unde începe totul – pământul. Rezultatul – o serie purtabilă cu piese care mai degrabă ascund decât să dezvăluie. Atât corpuri, cât și idei.

proenza

Pentru un fan Proenza Schouler, așa, ca mine, colecția asta nu a livrat destul. Dar sunt lucruri pe care le-am apreciat – lejeritatea pe care piesele lor o au doar rareori, curajul de a merge până la capăt cu o sursă de inspirație. Dar tot mi-a lipsit silueta lor clasică, un pic anapoda, care îmi devenise atât de dragă.

jil-sander-navy

De la Jil Sander Navy, un colaj cu hainele pe care le voi purta la primăvară la birou. In my dreams.

monse

Monse e un brand aflat la prima colecție, iar designerii s-au întâlnit în vreme ce lucrau pentru Oscar de la Renta. Doar că nu e nici urmă din dulceața OdlR în ceea ce au făcut ei. În schimb, o tonă de prospețime. Am să stau cu ochii pe ei.

parsons

Întotdeauna îmi place să văd ce fac absolvenții școlilor de modă – desigur, pentru asta există Londra, dar nici la Parsons nu am fost dezamăgită.

colaj-mic

Și, în final, câteva ținute care mi-au plăcut de la Hood by Air, Prabal Gurung, Rodarte, Karen Walker și Libertine.
A fost o săptămână mai bună decât mă așteptam.

Foto: Vogue Runway