on clothes

Ce aș purta din colecțiile de prefall 2016? (2)

Ce ne place la haine? Care e toată povestea asta care ne face să visăm sau să le cumpărăm la nesfârșit? Și de ce trebuie să avem în sezonul acesta fix acea piesă pe care o are deja toată lumea (sau, mă rog, o copie a ei) și nu alta? Astea sunt doar câteva dintre întrebările care mi-au venit în minte în vreme ce răsfoiam cele mai recente colecții de prefall și îmi dădeam seama cât de diverse sunt motivele pentru care anumite haine îmi atrag atenția.

Așa că, da, aceasta este încă o listă a colecțiilor care m-au mișcat cumva, dar este și o evaluare a resorturilor interioare care s-au declanșat la vederea unor haine. Deep stuff!

Așa se face că, deși nu aș avea unde să port construcțiile lui Josep Font pentru Delpozo (sus), nu am avut cum să rămân indiferentă. Merită notat faptul că Delpozo de-abia a introdus cele două colecții intermediare în programul casei, semn că spaniolilor le merge bine. Dar merită și să zic că fantezia este în continuare un combustibil puternic pentru cumpărători. Da, poate că nu ai nevoie de o maletă atât de complicată sau de un pulover tricotat deosebit de sculptural. Până la urmă, sub ce palton ai avea loc pentru mânecile alea? Dar aici nu vorbim despre simplul pragmatism cotidian – ci despre culori, forme, volume care ies un pic din plictiseala și previzibilul hainelor pe care le purtăm zilnic. Firește că nu aș petrece o zi stând nemișcată în fața unei pânze contrastante ca să pun în valoare o astfel de haină, dar exact o astfel de haină mă face să visez. Și, până la urmă, despre asta ar trebui să fie vorba în modă. Sau?

6397

6397 este un brand tânăr și cinstit, care creează colectiv în numele stilului aceluia effortless pe care îl tot căutăm. Sunt piese basic, moderne, purtabile, pe care poate că le-ai mai văzut pe undeva, deși nu stăteau atât de bine. Ce m-a atras la colecția lor a fost fix sentimentul că aș putea să refac, din lucrurile pe care le am deja în dulap, styling-ul elementar propus de ei.

elizabeth-james

Elizabeth and James, brandul mai accesibil pus cap la cap de Mary-Kate și Ashley Olsen, funcționează, la fel, după reguli simple. Ce ai de aflat din colecția lor care se află la intersecția aia dintre 90s și 00s nu e neapărat nou – e un fel de aducere aminte a felului în care te îmbrăcai acum mult timp. Reimaginat acum în piese mai rafinate, styling-ul face în continuare totul și pare nou și fresh deși, în fapt, activează doar un soi de nostalgie.

milly

Eram gata să trec peste colecția Milly dacă nu aș fi văzut bocancii, acei Dr Martens care au devenit și pentru mine indispensabili și care mă trimit, din nou, cu gândul către vremuri trecute la care nu vreau să renunț deloc. Sigur că bocancii cu pricina merg perfect cu o rochie voluminoasă și fluidă, cum de nu mă gândisem până acum la asta?

no21

Munca la No. 21 îi prinde bine lui Alessandro Dell’Acqua, care s-a jucat cu elemente destul de familiare, preluate respectuos din universul Prada, și a conceput o colecție intens dezirabilă. Pentru că familiarul este seducător și fascinant și pentru că toată goana asta după nou despre care tot vorbim este mai mult o vorbă.

rochas

Nici la Rochas nu face Alessandro o treabă mai rea – păstrând aici fluiditatea și feminitatea modernă asociate casei și dându-le o notă mai relaxată, mai purtabilă, mai neglijentă.

paco-rabanne

Nu știu dacă a venit încă vremea ca Paco Rabanne să revină la gloria de altădată, dar e cert că Julien Dossena se străduiește și că hainele pe care le face sunt speciale – forme, din nou, familiare, dar transpuse în texturi neașteptate, volume care respectă norma și care nu sperie. Colecția lui de prefall este o lecție despre ce înseamnă să faci inovație cu pași mici și tocmai de asta îmi place atât de mult.

rag-bone

Rag & Bone s-au sinchisit, în cele din urmă, să arate ce știu să facă cel mai bine – jeanși. Și jeanși vom purta toate la anul, dacă prezicătorii de trenduri au dreptate, doar că, sper, vom renunța la formele clasice. Pentru că avem nevoie de bluze fancy din denim și de pantaloni care par sofisticați, dar care asigură confortul acela pe care îl căutăm îndeosebi la hainele de purtat în fiecare zi.

jwa

Și dacă toți acești designeri mizează pe confortul familiarului, cum se face că Jonathan Anderson are tupeul să ne deranjeze introducând, fără menajamente și scuze, noul? Firește, așa cum se întâmplă în astfel de cazuri, colecțiile lui sunt greu digerabile la început – Nicolas Ghesquiere este un nume care îmi vine în minte când mă gândesc la designerii care merg atât de departe cu inovația încât hainele sunt percepute, inițial, drept urâte de-a dreptul. Dar și Anderson, de fapt, merge pe cărarea bătută. Hainele sale din colecția de prefall sunt declinări ale unor idei încă mai radicale pe care le-a propus deja cu câteva sezoane înainte. Se vede la el o continuitate pe care criticii o aplaudă și care îi face pe cumpărătorii lui să se familiarizeze treptat, să înțeleagă și să accepte lucruri la care, altfel, ar fi complet imuni. Dar cât de șocante sunt propunerile lui Anderson în fața tuturor celorlalte colecții! Din elemente mici – un umăr rotunjit aici, un material imposibil dincolo – , el construiește un nou vocabular fashion pe care noi de-abia îl învățăm și pe care îl vom adopta, poate, peste încă mulți ani.

Găsești prima parte a colecțiilor de prefall 2016 aici.

Foto: Vogue Runway.